Buna să vă fie inima!

Am ales această zi pentru a posta din nou, complet întâmplător. Nu mi-am propus să postez rar sau des, sincer, nu cred că mi-am facut vreun plan înainte de a începe acest blog. L-am început din dorința de a împărtașii diferite lucruri care pe mine ma inspiră, dar și din dorința de a oferii sfaturi, atât cât sunt eu capabilă, in diferite probleme. Poate pentru că l-am început destul de compulsiv și fără un plan anume, nu îl întrețin așa cum ar trebuii. Îmi pare rău, sincer…

Astăzi vreau sa scriu despre ceva ce m-a impresionat până la lacrimi. Bineînțeles, nu este greu pentru mine să fiu impresionată până la lacrimi, pentru că de felul meu sunt foarte impresionabilă. 🙂

Am avut o durere, un dor straniu și foarte adânc. Nu este prima oara când îl am, de fapt, mi-am dat seama că am purtat și port acest dor în suflet de copilă. Citeam despre taifunul devastator care a avut loc în Filipine și mi-am amintit de o profetie a unui sfânt părinte –  din păcate nu mai țin minte despre cine este vorba oricât aș vrea – care spunea ca, în vremurile din urmă, natura însăși nu va mai putea suporta nelegiuirile ce se petrec și ne va pedepsii. În altă parte am citit ca natura întreagă este înspăimântată de noi și de sfarșitul ei inevitabil și din cauza asta, în disperarea ei se cutremura, suferă. Simt acest lucru în sufletul meu și, dupa cum am numit și blogul meu, tânjesc după Raiul cel dintâi, in toată mareția si frumusețea sa, așa cum îl plămădise Dumnezeu când lumea era tânără.

Cred într-o memorie ancestrală și originară, pe care o avem cu toții și văd in multe locuri, chiar și in cultura contemporana, dorul dupa acea Gradină Veche. Eu l-am avut de mică și cu cât înaintez în varstă cu atât se adâncește și cu atât devine mai dureros. În această clipă din viața mea nu am dorință pământească mai mare decât să mă mut intr-o casă simpla, facută numai din ceea ce îmi dă natura, undeva cat mai aproape de creația Domnului, așa cum e ea acum, frântă și suferindă, biata de ea. De fiecare dată când pun piciorul pe pământ si mă gasesc undeva înconjurată de viața fremătândă a naturii mă liniștesc. Există doar un singur loc pe lumea asta care să mă liniștească mai mult ca o padure adâncă și înaltă, o biserică ortodoxă. De asta am nevoie, de o căsuță lânga o pădure și o biserică în apropiere. Atât.

Nu mă plâng, as fi ipocrită și l-aș mânia pe Dumnezeu dacă aș face așa ceva. Am tot ce pot să îmi doresc, o familie unită, o casă, o meserie. Singura problemă asta este, acel dor nu dispare, și doar rareori îl mai potolesc cu mici evadări in locuri iubite. Ceea ce mă ține cu picioarele pe pământ și cu sufletul în cer sunt Biserica, Liturghia și posturile. Fără aceste Daruri nu știu ce fel de om aș fi fost.

Tânjesc cu toată ființa mea la acel univers simplu de acum 500 de ani din satele românești, unde munca era doar fizică, durerile erau doar ale trupului și mai rar ale sufletului.

Suntem prinși într-o rutină rea, artificilală, necompatibilă noua. Femeile nu mai sunt femei, barbați nu mai sunt barbați. Unele femei și-au dorit emanciparea fară să se gândească la posibilitatea ca această emancipare si așa zisă libertate la un moment dat le va împovăra pe urmașele lor. Au facut-o din egoism, fără sa iși pună problema că o filozofie ce atunci arăta frumos și demn, cu trecerea timpului va devenii o piatră de moară. Desigur, nu sunt numai ele de vină, au fost numeroase circumstanțe politice și sociale care au împins lucrurile în această direcție.

Astăzi o femeie muncește dublu cât bărbatul ei, daca nu poate acel bărbat este posibil să o lase. De ce? Simplu. Pentru că bărbații au o gandire mult mai directa și mai simplă. În esența lor ei nu s-au schimbat prea mult de la emanciparea femeii încoace. Au cam aceleași dorințe, cam aceleași nevoi. În continuare iubesc o mâncare gătită și oferită cu dragoste într-o casă curată, în continuare apreciază o femeie feminina și, mulți dintre ei, încă mai caută o mamă pentru copiii lor. Deci, în esența și instinctiv, ei înca mai vor femei ce își indeplinesc rolurile lor ancestrale. Pe lângă asta societatea le-a indus și ideea că o femeie trebuie să și aducă bani în casă, asta doar pentru că rolurile pe care le aveau străbunicile și bunicile noastre astăzi sunt ridiculizate și demne de rușine, atât pentru femei cât și pentru bărbați.

Ei bine, eu cred că a fi femeie și a face ce trebuie să facă o femeie este minunat. Nici unul dintre sexe nu este inferior celuilalt, ci se completeaza perfect. Fiecare are de făcut o ascultare. Asta ne este menirea și pentru că nu ne-o îndeplinim ajungem să rămânem singuri. Despărțirile sunt rareori un rezultat al incompatibilitații dintre parteneri, de cele mai multe ori sunt rezultatul incompatibilitații între ceea ce ești în esența ta și ceea ce ai devenit, sau mai degrabă, ceea ce te împinge societatea să devii.

La asta mă refer când vorbesc despre dorul după Grădină. Dorul după Grădina Raiului, unde toți am fi ceea ce trebuie să fim, înconjurați de frumusețea Creației originare. Parintele Serafim Rose descria Grădina Raiului într-un mod foarte interesant. El spunea că natura pe care o vedem acum, în toată splendoarea și frumusețea ei, este ca o statuie ce cândva a fost desăvârșită dar a fost spartă și noi admirăm doar cioburile pe care le găsim pe jos.

Acesta este motivul pentru care am schimbat numele blogului. Cu ajutorul lui Dumnezeu mi-am dat seama că ăsta trebuie să îmi fie scopul, oricâte mi s-ar întâmpla, să caut raiul, să port un ciob din Raiul Originar în inima mea până la moarte, așa poate în înfricoșatul meu ceas o să primesc Raiul.

Las doua cântări ce răcoresc inima dar și creierul.

Dumnezeu să vă lumineze în Sfântul Post al Nașterii Domnului!

Anunțuri

Un nou anotimp, o nouă postare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s